ARTICOLEExerciţiul fizic în kinetoterapieÎntr-adevăr sunt multe boli, pentru care kinetoterapia constituie o modalitate de tratament, dar există unele cu o incidenţă mult mai ridicată decât altele. Spre exemplu, scolioza şi cifoza. Când nu mai există contraindicaţii medicale, pacientul trebuie imediat antrenat să se ridice la marginea patului şi în ortostatism. Aceasta va duce la grăbirea recuperării, scăderea confuziei şi îmbunătăţirea funcţiilor vitale. Tratamentul trebuie să se bazeze pe câştigarea controlului central al mişcării. Exerciţiile trebuie să aibă o motivaţie legată de activitatea funcţională de zi cu zi şi de cea profesională proprie. Pacientul trebuie să înţeleagă ceea ce face şi să înţeleagă logica exerciţiilor, terapeutul având obligaţia să explice permanent mişcările de executat. Exerciţiile trebuie executate corect deoarece persistenţa unei practici incorecte va întârzia progresul, mişcările incorecte fiind mult mai greu de înlocuit cu unele corecte. O importanţă foarte mare o are numărul repetiţiilor, care trebuie să fie destul de mare pentru a învăţa o mişcare coordonată, precisă, cu acurateţe. Pacientul trebuie să participe activ şi nu sa se insiste pe mobilizări pasive. Terapeutul trebuie sa-l ajute pe pacient cu necesarul minim. Exerciţiile nu trebuie să fie plictisitoare, deoarece pacientul poate să obosească şi mental, nu numai fizic. Pacientul trebuie să înveţe sa-şi inhibe musculatura inutilă, care se contractă intr-un exerciţiu. Exerciţiile cu rezistenţă nu sunt de dorit la hemiplegici, deoarece nu este un obiectiv câştigarea forţei musculare, ci apariţia activităţii contractile, a controlului motor în muşchiul respectiv. Exerciţiile fizice contribuie la menţinerea stării de sănătate şi au rolul de conduce către echilibrul tuturor funcţiilor organismului uman. Mişcarea ajută fiinţa umană să-şi menţină deplinătatea forţelor fizice şi morale, făcând-o utilă cât mai îndelungat timp. Exerciţiul fizic este mijlocul principal al educaţiei fizice. Ca urmare a practicării sistematice a exerciţiului fizic, apar în organism efecte locale sau generale, imediate sau tardive, trecătoare sau de durata, care îmbunătăţesc structura şi funcţionalitatea corpului uman. Orice activitate cu caracter fizic constituie şi o stimulare pentru muşchi, cărora le îmbunătăţeşte proprietăţile fiziologice şi calităţile fizice. Una dintre cele mai frecvente cauze ale deficienţelor fizice sunt tulburările tonusului muscular; corectarea acestora se bazează pe efectele exerciţiului fizic asupra muşchiului. Din punct de vedere al rolului educativ, exerciţiul fizic are efect benefic la orice vârstă, dar mai ales în perioada de creştere, când mişcările nu sunt încă bine definite, când creşterea oaselor nu este încheiată, prin repetarea corectă a unor mişcări se ajunge la eliminarea mişcărilor incoerente şi la stăpânirea celor necoordonate. Stimularea factorilor morali şi volitionali contribuie la corectarea atitudinilor greşite. Omul are nevoie de multă mişcare în aer liber, de exerciţii, pe care să le integreze sistematic în programul său de activitate zilnică. Autor: Cîrstea Roman
|
|
© KINETOTERAPIE '2012 Toate drepturile rezervate. Promoted by Agent Virtual
|